//
PASTORALĂ DE SFINTELE SĂRBĂTORI ALE NAŞTERII DOMNULUI Reviewed by Momizat on . NAŞTEREA DOMNULUI –DRAGOSTEA ŞI BUCURIA LUMII   † NIFON PRIN MILOSTIVIREA LUI DUMNEZEU, ARHIEPISCOP ŞI MITROPOLIT    IUBITULUI NOSTRU CLER, CINULUI MONAHAL NAŞTEREA DOMNULUI –DRAGOSTEA ŞI BUCURIA LUMII   † NIFON PRIN MILOSTIVIREA LUI DUMNEZEU, ARHIEPISCOP ŞI MITROPOLIT    IUBITULUI NOSTRU CLER, CINULUI MONAHAL Rating: 0
You Are Here: Home » Diverse » PASTORALĂ DE SFINTELE SĂRBĂTORI ALE NAŞTERII DOMNULUI

PASTORALĂ DE SFINTELE SĂRBĂTORI ALE NAŞTERII DOMNULUI

PASTORALĂ DE SFINTELE SĂRBĂTORI ALE NAŞTERII DOMNULUI

NAŞTEREA DOMNULUI –DRAGOSTEA ŞI BUCURIA LUMII

 

† NIFON

PRIN MILOSTIVIREA LUI DUMNEZEU,

ARHIEPISCOP ŞI MITROPOLIT

  

IUBITULUI NOSTRU CLER, CINULUI MONAHAL ŞI TUTUROR DREPTMĂRITORILOR CREŞTINI DIN
ARHIEPISCOPIA TÂRGOVIŞTEI, HAR, PACE ŞI AJUTOR DE LA DUMNEZEU, IAR DE LA NOI, ARHIPĂSTORUL VOSTRU, PĂRINTEASCĂ ÎMBRĂŢIŞARE ŞI ARHIEREASCĂ BINECUVÂNTARE
 
   „Dumnezeu aşa a iubit lumea, încât pe Fiul Său Cel Unul-Născut L-a dat ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică. Căci n-a trimis Dumnezeu pe Fiul Său în lume ca să judece lumea, ci ca să se mântuiască, prin El, lumea.”
                                                                        (Ioan 3, 16-17).

Iubiţii mei fii sufleteşti, slujitori ai altarelor şi dreptmăritori creştini,

Naşterea Domnului nostru Iisus Hristos, sărbătoarea cea mare a dragostei şi păcii, ne cheamă astăzi la viaţa cea nouă a harului, la înnoire, credinţă, nădejde şi iubire întru dreptate şi adevăr. Pentru a răspunde acestei chemări, trebuie să ne transpunem, cu toată puterea credinţei noastre, în acea atmosferă de dragoste şi de pace dumnezeiască din noaptea sfântă a Naşterii, ce a unit cerul cu pământul, constituind începutul mântuirii noastre prin Naşterea lui Iisus Hristos, Care, Dumnezeu fiind, S-a întrupat şi, astfel, a coborât în mijlocul oamenilor.
Sfântul Apostol şi Evanghelist Ioan, vorbind despre Dumnezeu, a spus că: „Dumnezeu este iubire” (I Ioan 4, 8), El este iubirea cea mai deplină şi mai desăvârşită, iubirea care cuprinde totul şi susţine totul, în cer şi pe pământ, ea este izvor şi cauză a tot ce există şi ea se manifestă către noi prin mii şi mii de moduri, care mai de care mai frumoase şi mai folositoare pentru om.
Din iubirea dumnezeiască s-a născut lumea cea cerească ce străluceşte în jurul tronului dumnezeirii, cântând neîncetat: „Sfânt, Sfânt, Sfânt este Domnul Savaot, plin este tot pământul de mărirea Lui!” (Isaia 6, 3), şi din aceeaşi iubire a creat lumea cu toate splendorile ei, dar şi pe om ca pe o cunună a creaţiei. Iar  omul se bucură de toate aceste roade ale iubirii dumnezeieşti. Psalmistul, inspirat de Duhul Sfânt, referindu-se la această făptură minunată a lui Dumnezeu, zice: „Când privesc cerurile, lucrul mâinilor Tale, luna şi stelele pe care Tu le-ai întemeiat, îmi zic: Ce este omul că-Ţi aminteşti de el? Sau fiul omului, că-l cercetezi pe el? Micşoratu-l-ai pe dânsul cu puţin faţă de îngeri, cu mărire şi cu cinste   l-ai încununat pe el. Pusu-l-ai pe dânsul peste lucrul mâinilor Tale, toate le-ai supus sub picioarele lui” (Psalmi 8, 3-6).
Aşadar, Fiul lui Dumnezeu se întrupează ca om, în smerenie, din iubire, în peştera Betleemului. „Şi aflându-Se la înfăţişare ca om, S-a smerit făcându-Se ascultător până la moarte şi încă moarte pe cruce” (Filipeni 2, 8). Ascultarea cea mare a Lui este faţă de Tatăl Care L-a trimis, ca prin Cruce să mântuiască pe om, pentru că aşa a „iubit Dumnezeu lumea, încât pe Fiul Său, Cel Unul-Născut, L-a dat ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică.” (Ioan 3, 16). Iar iubirea aceasta înseamnă dăruire, jertfelnicie şi bunăvoinţă. Ea este legătura de unire dintre membrii Bisericii, legătura prin care ei alcătuiesc un singur trup: Biserica lui Dumnezeu, cea aleasă, Trupul cel viu şi tainic al lui Hristos.

Iubiţi credincioşi,

Înainte de venirea Mântuitorului, omenirea se afla într-o nesiguranţă şi confuzie în privinţa cunoaşterii adevărului, binelui şi fericirii. Se instaurase atunci o prăpastie a înstrăinării între Dumnezeu şi om (Efeseni 2, 12). Dar Bunul Dumnezeu, Care a creat lumea văzută şi nevăzută, nu putea îngădui ca oamenii, făpturile Sale cele mai alese, să fie robiţi de-a pururi de stihiile întunericului (Galateni 4, 3) şi să se poarte faţă de El ca nişte străini (Efeseni 2, 19). De aceea, când a sosit plinirea vremii, Dumnezeu a trimis pe Fiul Său Născut din Fecioară ca să răscumpere pe oameni şi noi toţi să redevenim fiii Lui.
Din Sfânta Scriptură a proorocilor de odinioară, care istorisiseră multe din viaţa şi lucrarea lui Hristos Domnul; din Sfintele Evanghelii şi din cărţile Sfinţilor Apostoli, care istorisesc Naşterea Mântuitorului şi descriu neasemănata Lui smerenie; din scrierile Sfinţilor Părinţi ai Bisericii şi din cântările sfinte, care preamăresc „taina cea din veac ascunsă şi de îngeri neştiută” a Întrupării Fiului lui Dumnezeu (Efeseni 3, 9; Coloseni 1, 26); şi, de asemenea, din versurile inspirate ale străvechilor noastre colinde de Crăciun, noi înţelegem că numai prin Întruparea şi Jertfa Fiului lui Dumnezeu puteam fi izbăviţi, pentru a dobândi sensul adevărat al vieţii.

Iubiţi fraţi şi surori în Domnul,

Începând de la Betleem, Dumnezeu ni S-a descoperit trupeşte în Domnul nostru Iisus Hristos şi ne-a adus la cunoştinţă „cele ce ochiul n-a văzut şi urechea n-a auzit, şi la inima omului nu s-au suit”      (I Corinteni 2, 9), aşa cum spune Sfânta Scriptură. Şi anume: adevărul că Dumnezeu, în fiinţa Sa, este viaţă, lumină şi iubire (I Ioan 1, 5); şi că Fiul Său a luat fire omenească, tocmai pentru a ne arăta calea pe care trebuie să mergem, pentru a ne descoperi adevărul în care trebuie să credem şi pentru a ne conduce la comuniunea cu Dumnezeu, Izvorul vieţii (Ioan 14, 6).
Din ziua Naşterii Domnului, când Fiul lui Dumnezeu, Fiul Omului S-a făcut, credincioşii renasc la viaţă, optimism, dragoste şi bucurie. Mărturisim cu toţii că suntem iarăşi fii iubiţi ai lui Dumnezeu şi împreună-moştenitori ai slavei Sale (Romani 8, 14-15). Astăzi, înţelegem mai clar adevărul exprimat de Domnul Hristos prin cuvintele: „Eu sunt calea, adevărul şi viaţa. Nimeni nu vine la Tatăl Meu decât prin Mine” (Ioan 14, 6), „Eu şi Tatăl una suntem…” (Ioan 10, 30), „cel ce M-a văzut pe Mine a văzut pe Tatăl…” (Ioan 14, 9), căci „Eu sunt întru Tatăl şi Tatăl întru Mine” (Ioan 14, 11).
Iată pentru ce praznicul Naşterii Domnului este considerat de Biserica Ortodoxă cel mai potrivit prilej de a cultiva îndatorirea sfântă a dragostei frăţeşti în societatea omenească. La dragoste ne îndeamnă Însuşi Domnul nostru Iisus Hristos prin cuvintele: „Poruncă nouă dau vouă: Să vă iubiţi unul pe altul. Precum Eu v-am iubit pe voi, aşa şi voi să vă iubiţi unul pe altul. Întru aceasta vor cunoaşte toţi că sunteţi ucenicii Mei, dacă veţi avea dragoste unii faţă de alţii.” (Ioan 13, 34-35).
Într-adevăr, toate sunt fără de folos, dacă dragostea lipseşte (I Corinteni 13, 1-3). Fără dragoste faţă de Dumnezeu şi semeni, credinţa omului este o călăuză inutilă, iar rugăciunea lui neputincioasă, rămânând doar teama de pedeapsă, ca la demoni, în loc de îndreptare şi fapte bune (Iacob 2, 19). Fără dragoste faţă de oameni, isteţimea minţii este o lumină lipsită de căldură, iar inima omului este mai rece decât gheaţa şi mai dură decât piatra. Fără credinţă şi iubire, ştiinţa şi cultura nu aduc bucurie şi speranţă, ci tristeţe şi confuzie. Acolo unde lucrează dragostea şi pacea, domneşte comuniunea şi armonia între oameni, cum spune, aşa de frumos, Sfântul Apostol Pavel, în celebrul imn al dragostei: „Dragostea nu caută ale sale, nu se aprinde de mânie, nu gândeşte răul. Nu se bucură de nedreptate, ci se bucură de adevăr. Toate le suferă, toate le crede, toate le nădăjduieşte” (I Corinteni 13, 5-7). Oricând şi oriunde, virtutea dragostei înalţă şi înnobilează viaţa oamenilor, căci ea topeşte ura din inimi şi generează din belşug încredere, speranţă şi bucurie, anulând din temelii ura, care este izvorul suferinţelor.

Iubiţi fii duhovniceşti,

Veşmântul şi efectele iubirii nu se vor învechi niciodată, făclia iubirii de oameni nu se va stinge niciodată. De aceea, faptele izvorâte din iubire vor dăinui în veci, iar numele făcătorilor de bine vor fi înscrise în cartea vieţii, deoarece numai faptele iubirii corespund voii lui Dumnezeu şi menirii neamului omenesc. Domnul păcii şi al bunei înţelegeri între oameni, cântat de îngeri în noaptea cea sfântă a Naşterii Domnului, străbate veacurile şi nu se va învechi niciodată, căci El reprezintă glasul adevărului, garanţia binelui şi temelia fericirii omului creat după Chipul Său cel Sfânt.
Dacă privim cu ochii fizici şi ai credinţei icoana Naşterii Fiului lui Dumnezeu, vom înţelege că El este Icoana dragostei lui Dumnezeu-Tatăl către noi, pentru a lua pildă din dragostea şi smerenia Lui. În Întruparea Sa vedem strălucirea lui Dumnezeu, îmbrăcat în haina smereniei şi, de aceea, fiecare sărbătoare de Crăciun ne încălzeşte inimile de dragostea Lui, ne luminează cu lumina credinţei păstorilor care s-au închinat în noaptea sfântă. Grăitoare sunt cuvintele Sfântului Maxim Mărturisitorul despre Întruparea Domnului: „O, taină a tainelor! Dumnezeu Însuşi S-a făcut, din dragoste, într-adevăr om, luând trup şi asumând asupra Lui, fără schimbare, păsurile firii omeneşti, pentru a mântui pe om şi pentru a ni se oferi nouă înşine, oamenilor, ca întipărire a virtuţii şi ca icoană vie a dragostei şi bunăvoinţei faţă de oameni” (Epistola 44).

Iubiţii mei fii sufleteşti,

Vestea minunată a Întrupării Mântuitorului ni se readuce în amintire, în fiecare an, ca să ne reînnoim, atât credinţa în dumnezeirea Sa, cât şi viaţa noastră sufletească, ascultând la sfintele Sale porunci şi învăţături. Cei care Îl ascultau spuneau: „Niciodată n-a vorbit vreun om ca omul acesta” (Ioan 7, 46), deoarece aducea noutăţi care au revoluţionat lumea religioasă a vremii, dar şi a tuturor timpurilor.
A adus, printre multe altele, legea dragostei de Dumnezeu, dovedită prin dragostea faţă de aproapele: „Mai mare dragoste decât aceasta nimeni nu are, ca sufletul lui să şi-l pună pentru prietenii săi” (Ioan 15, 13). Sau, cel ce zice: „iubesc pe Dumnezeu dar pe fratele său îl urăşte, acela e un mincinos; căci cel ce nu iubeşte pe fratele său pe care îl vede, cum poate să iubească pe Dumnezeu, pe care nu Îl vede” (I Ioan 4, 20). Iubirea nu mai presupune nici un interes. De aceea, se întinde până la duşmani, de la care nu aşteaptă nicio răsplată, căci iubirea este jertfitoare. Iisus S-a jertfit din iubire, nu pentru vreo răsplată. De aceea, Sfântul Apostol Pavel spune că „omul duhovnicesc toate le judecă, pe el însă nu-l judecă nimeni” (I Corinteni 2, 15). Iar minunea Crăciunului tocmai aceasta este: a-L vedea pe Dumnezeu fără să murim prin această vedere, ci, dimpotrivă, să-L cunoaştem, să-L iubim, să-L ascultăm, să-L urmăm, să-L mărturisim şi să ne mântuim.
Ca în fiecare an, sărbătorile de Crăciun exercită asupra noastră, a tuturor, acea bucurie sfântă care ne îmbracă în veşmântul divin al iubirii şi al speranţei în mai bine. În această sfântă zi, Pruncul dumnezeiesc îşi caută, în mod spiritual, locaş în inimile noastre. El ne caută pentru a Se naşte în sufletul fiecărui creştin, ca să ne sfinţească cu iubirea şi prezenţa Sa.
Legea de aur a creştinismului este iubirea şi iertarea, dreptatea şi pacea, cu tine însuţi şi cu semenii. Cel care gândeşte şi înfăptuieşte acte de violenţă fizică sau verbală, sau care manifestă egoism şi invidie, calomnie şi răzbunare, nu are bucurie autentică, ci una înşelătoare şi distructivă.
Înveşmântaţi, astăzi, în bucuria colindelor de Crăciun, vă îndemn pe toţi să priviţi cu speranţă înainte, reînnoindu-vă viaţa personală în raport cu familia şi cu toţi semenii. Să primim de la Pruncul Iisus puterea şi harul regenerării noastre spirituale. Regenerarea noastră înseamnă şi restaurarea relaţiilor sociale cinstite, drepte şi civilizate, înseamnă depăşirea individualismului egoist prin iubirea de semeni. Biserica noastră reprezintă un tezaur de valori spirituale, culturale şi naţionale, care contribuie la creşterea noastră duhovnicească şi, deci, la depăşirea crizei morale şi materiale a societăţii în care trăim. Manifestările de răutate şi violenţă sunt generate de egoismul şi lăcomia multor semeni.

Iubiţii mei păstori sufleteşti
şi dreptmăritori creştini,

Să mulţumim lui Dumnezeu pentru revărsarea de har şi ajutor asupra Arhiepiscopiei noastre în anul care se încheie şi să-L rugăm să ne ajute, ca şi în anul ce vine, să ne bucurăm de roade spirituale, culturale şi materiale, bineplăcute Mântuitorului nostru, mai ales că anul 2015 a fost declarat „Anul omagial al misiunii parohiei şi mănăstirii azi“ şi „Anul comemorativ al Sfântului Ioan Gură de Aur şi al marilor păstori de suflete din eparhii“.
Adresându-vă aceste gânduri, implor binecuvântarea Domnului nostru Iisus Hristos, Cel ce S-a Întrupat pentru mântuirea noastră, din dragoste pentru noi, să vă însoţească şi să vă lumineze viaţa, cu al Său har şi cu a Sa iubire de oameni, spre a sărbători cu pace, bucurie şi sănătate, Sfintele Sărbători ale Naşterii Domnului, Anului Nou 2015 şi Botezului Domnului, îmbrăţişându-Vă pe toţi, preoţi şi credincioşi, cu dragoste părintească.

La anul şi la mulţi ani!

Al vostru arhipăstor, către Hristos rugător,
pentru binele şi bucuria voastră, a tuturor,

† N I F O N

Arhiepiscop şi Mitropolit

About The Author

Number of Entries : 924

Leave a Comment

You must be logged in to post a comment.

© 2014 BPS