GABRIEL PLĂIAȘU, DEPUTAT PNL DE DÂMBOVIȚA, EVOCĂ PERSONALITATEA LUI ION C. BRĂTIANU

Gabriel Plăiașu, deputat PNL de Dâmbovița a evocat, într-o declarație politică, personalitatea lui Ion C. Brătianu la împlinirea a 200 de ani de la nașterea personalității „de numele căreia se leagă modernizarea țării”:

„Născut în data de 2 iunie 1821, Ion C. Brătianu va fi rânduit să făurească un capitol important de istorie, rămânând în conștiința generației care-i va urma ca puternică personalitatea politică de numele căreia se leagă modernizarea țării. S-a născut în anul Revoluției lui Tudor Vladimirescu, semnul revoluției fiind cel care marchează viața politică a lui Brătianu, un nume al cărui puternic ecou se va face auzit și respectat peste veacuri. Un alt an zbuciumat al istoriei – și vorbim aici despre Revoluția din 1848 – îl găsește pe Brătianu gata să se implice, fiind cunoscut și recunoscut pentru curajul și destoinicia cu care a slujit interesele mișcării revoluționare. După ce oștirea otomană a pătruns în București, Brătianu avea să cunoască o lungă perioadă gustul amar al exilului, fiind obligat să trăiască aproape un deceniu departe de țară. Distanța de granițele patriei nu avea să însemne pentru el îndepărtarea de idealuri, resemnarea sau înstrăinarea. De altfel, în 1857, întors în Țara Românească, Ion C. Brătianu se află printre fruntașii eteriști.

Ceva mai târziu, în anul 1859, ca membru al Adunării Elective, personalitatea pe care o evocăm astăzi a fost printre artizanii alegerii lui Alexandru Ioan Cuza ca domnitor al Moldovei și al Țării Românești, act prin care se realiza un prim și decisiv pas în făurirea Marii Uniri a românilor care aveau să-și vadă întreagă țara în anul 1918. Susținător al proceselor de reformă, Ion C. Brătianu trece în rândul adversarilor domnitorului Alexandru Ioan Cuza odată cu instituirea dictaturii de către acesta.
A continuat să se implice în destinele țării și a contribuit la aducerea principelui Carol I, ca domnitor al României. În 1876, Brătianu a ajuns prim-ministru al României, funcție pe care a deținut-o, cu scurte întreruperi, timp de 12 ani. Datorită profilului său de om politic puternic și autorității pe care o câștigase în urma faptelor sale, avea să fie supranumit Vizirul. Pentru că a fost un om care a știut clipă de clipă care este drumul pe care țara trebuie să-l urmeze, Ion C. Brătianu avea să fie promotor al unui alt moment important, consemnat în paginile de istorie: anul 1881– instituirea regatului. După cei 12 ani de guvernare, a intrat în opoziție. Trei ani mai târziu, Ion C. Brătianu a încetat din viață, lăsând în urmă regrete și în rândul celor care nu i-au împărtășit părerile și viziunea politică. Mihail Kogălniceanu, adversar politic al celui care pășise în veșnicie, avea să consemneze: Oamenii zilei, mari sau mici, pot fi ingrați cu dânsul, istoria însă, istoria nepărtinitoare, ea care purcede prin mintea și inima națiunii întregi, va păstra cu litere de aur amintirea celui care și-a pus numele în fruntea tuturor marilor fapte naționale și politice ale renașterii României. Iar Regele Carol avea să spună: Am pierdut pe cel mai bun amic ce aveam!
Ion C. Brătianu a lăsat țării, pe lângă actele și faptele sale, așezate la temelia României Moderne, și o generație de oameni politici marcanți, care vor duce mai departe, cu demnitate numele Brătianu. Un nume care obligă la onoare și dedicare totală față de patrie”.